Tată de fată

 Familia Mădălinei, respect și demnitate

"Era o fetiţă lipicioasă", spun ai ei. Se făcea repede plăcută, rudele o iubeau mult, ca şi pe fratele ei, Marian, mai mic cu un an decît ea. Erau nepoţii exemplari ai neamului.

FRATE DE ARTISTĂ 

Fratele artistei, Marian Manole, a avut o revelaţie cînd a descoperit ce soră deosebită are pe scenă, la serbări. Era o domnişoară frumoasă, care vrăjea lumea cu vocea şi chitara. “Mi-am dat seama că sora mea este un om deosebit. Nu mai era fata cu care mă băteam cu pernele prin casă”. Marian a urmat-o prin turnee vreo zece ani, i-a fost un fel de bodyguard. “Mi se umplea inima de bucurie că sunt fratele ei”, spune Marian. Nu ştie nici acum cum de a reuşit singură în Bucureşti să devină atât de tare. “Nu ştiu din ce e plămădită, are o dîrzenie şi o tărie cum eu nu am”, mai spune fratele ei.

Ce boacăne făceau în copilărie cei doi fraţi? Destule. O dată au pisat toate globuleţele din pomul de iarnă şi se bucurau de cum arată pe covor. Mama nu s-a bucurat atunci. Iar altă dată, au plecat pe furiş la un spectacol cu Iris. Mama lor pierduse cheia şi cînd s-a întors de la serviciu a fost nevoită să stea la o soră a ei. I-a bătut atunci pentru că nu au spus unde pleacă. Doamnei Lili îi pare rău şi azi.

Amintiri, jucării 

Mădălina vine acasă la părinţi foarte des. Cînd este cazul, vine şi de cîteva ori pe săptămînă, dar în general la două săptămîni. Au fost şi rămîn o familie unită. Prin casa părinţilor sînt fotografii cu Mădălina, afişe, revistele în care s-a scris despre ea sînt păstrate cu sfinţenie. Am văzut chiar o păpuşă care îi semăna. Mai este păstrat şi un căţeluş galben de pluş, chinezesc, de care s-a bucurat copilul Mădălina la un Crăciun cînd avea 6 ani...

 Uneori o năpădeşte dorul după locul în care a copilărit şi merge acolo. Familia Manole s-a mutat de mai multe ori. Dar într-unul din locuri a petrecut cea mai mare parte a copilăriei Mădălina şi acolo revine o dată la cîţiva ani. Lucrurile s-au schimbat, dar amintirile nu.

Întorcîndu-se la lucrurile frumoase din copilărie îşi amintesc de cuminţenia Mădălinei, de seriozitatea ei, de faptul că făcea mereu doar ce credea că e bine şi dacă greşea ceva, repara totul.

Mădălina a moştenit talentul muzical de la mama ei, care cânta muzică populară. Verişoara ei Coca Andronescu, o chema la Bucureşti să devină artistă, dar căsătoria a schimbat drumul vieţii.

 La bunica de la Pătîrlagele, Mădălina a învăţat să se roage, de atunci a rămas o fire credincioasă. Și tot bunicii îi este dedicată melodia "Cântă cu mine!" , piesă care dă și titlu albumului cu același nume.

STILOU CU PENIŢĂ DE AUR

Cînd a fost cel mai mîndru de ea tatăl ei? “Cînd a intrat la Liceul de Chimie din Ploieşti, fără nici o pregătire. Era a zecea pe listă, dar ca medie a treia, cu 9,86. Am dus-o la o cofetărie, i-am luat apoi şi un stilou cu peniţă de aur”, povesteşte tatăl artistei. Mama ei, la fel de fericită pentru succesul fetei, îşi aminteşte cu mare drag de anii în care şi-a lăsat serviciul de telefonistă pentru a-şi creşte cei doi copii.

"Pentru noi, Măgduţa a fost un bulgăr de aur. Ca părinţi, noi n-am ştiut de ea, şi-a purtat de grijă, nu ne-a cerut nimic. Când a fost supărată nu ne-a spus, a preferat să sufere în tăcere, ca să nu ne supărăm şi noi. Nici nu merităm să stăm înaintea ei, aşa este de bună, de decentă, de darnică ”, spune doamna Eugenia (Lili).