Lecția De Viață ♋
Mădălina Manole
Lecția de viață
♡Pune preț pe viață ,
Sărbătorește Frumusețea din sufletul tău
Și lasă Inima să "cânte" de bucurie !♡
Asta m-a învățat Ea, Mădălina mea !
Prima dată o văzusem la Serbările Zăpezii . Un copil cânta despre împlinirea sufletului , o dragoste infinită , dragoste prin ochii de copil .
"Mugur alb și roz și pur ..."
La necaz sau bucurie alergam la concert, știam că ea, scumpa mea era acolo, numai pentru sufletul meu și , da , mă hrănea !
Mă hrănea cu speranță, cu certitudine, îmi lumina chipul , îmi reda încrederea în propriile forțe.
Magia chipului angelic se împletea cu cea a sufletului, a personalității marcante, puternice , un vulcan de energie în stare pură !
Și totuși vedeam un Înger în fața ochilor mei . Era aievea sau visam ?Greu de spus...
Transformarea
Patru fete, tinere domnișoare , colege de clasă paralelă a Școlii de Arte, clasa de actorie.
Și toate patru îmbrăcate la fel, semn de recunoștință , de admirație "nebună " pentru fata noastră dragă !
Ne alegeam toaletele după vestimentația precedentului spectacol al Mădălinei. Era un adevărat supliciu dar și bucurie să ne procurăm materialele , să mergem la modistă , să achizitionăm produse de cosmetice ( greu de găsit în acele vremuri), florile , adevărate buchete generoase, de fiecare dată 25 trandafiri albi , între care numai unul era roșu!
Timp de 2 săptămâni pregăteam aparițiile noastre pentru marele eveniment .
Clar, nu arătam ca ea , una era mai scundă , una mai grăsuță, alta mai blondă . Dar eram acolo, TREBUIA să o vedem, să-i simțim prezența , să-i ascultăm inima , să-i mângâiem sufletul cu aceeași intensitate emoțională. Dădeam ceea ce primeam.
Iubire.
Legea boomerangului exista și se reverbera asupra noastră ca un pumn de fericire !
Spectacolul și un Te Iubesc
Și a apărut !
Dulce de tot .
Regală. Serenitate la superlativ , o compilație perfectă între uman și firesc.
Era acolo , era în lumea ei, dincolo de noi , cu mult deasupra a ceea ce suntem și percepem .
Fetița de demult cu plete lungi, cu chitara atârnând , devenise zâna cea bună.
Ne fermeca, eram la limita dintre real și divin, magie și basm , agonia era dulce și realitatea era princiară.
A fost prima dată când am spus Te Iubesc unei femei, alta decât mama mea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu