De-ar fi să vii, aș crede că visez, Mi-aș aminti , ce dor mi-a fost de tine ! " Mădălina Manole RADIOGRAFIA UNUI CÂNTEC Anul 1988 o aduce pe Mădălina Manole pe scena teatrului de vară din Mamaia unde eclipsează privile auditoriului , farmecă inimile a milioane de privitori, aduce rază de speranță în viața a mii de suflete. " Un om sentimental " , piesa de un romantism desuet , povestea unui suflet îndrăgostit spusă de iubita sa și cântată de scumpa Madalina intr-o manieră care deschidea drumurile unui nou curent în muzica ușoară românească . DA, se născuse o stea, stea care de multă vreme strălucea în vitrina cu melodii de dragoste, istorii vechi din lumi de mult apuse, romanțe de dragoste cu lacrimi și durere , împăcări și renunțări vremelnice . Iubirea este subiectul tabù cu care Fata Dragă face să vibreze inimi indrăgostite sau răpuse de durere , iubiri pătimașe sau mocnind în fașă. Vocea-i caldă și gravă completată de...
Mădălina Manole Lecția de viață ♡Pune preț pe viață , Sărbătorește Frumusețea din sufletul tău Și lasă Inima să "cânte" de bucurie !♡ Asta m-a învățat Ea, Mădălina mea ! Prima dată o văzusem la Serbările Zăpezii . Un copil cânta despre împlinirea sufletului , o dragoste infinită , dragoste prin ochii de copil . "Mugur alb și roz și pur ..." La necaz sau bucurie alergam la concert, știam că ea, scumpa mea era acolo, numai pentru sufletul meu și , da , mă hrănea ! Mă hrănea cu speranță, cu certitudine, îmi lumina chipul , îmi reda încrederea în propriile forțe. Magia chipului angelic se împletea cu cea a sufletului, a personalității marcante, puternice , un vulcan de energie în stare pură ! Și totuși vedeam un Înger în fața ochilor mei . Era aievea sau visam ?Greu de spus... Transformarea Patru fete, tinere domnișoare , colege de clasă paralelă a Școlii de Arte, clasa de actorie. Și toate patru îmbrăcate la fel, semn de recunoștință , ...
Povestea unui cântec Mădălina Manole „Iubirea e cea mai importantă lecţie a vieţii. Iubirea reală, nu prefăcută, e lecţia esenţială”. O lecţie pe care ar trebui să o învăţăm fiecare dintre noi, o lecţie pe care nu ne-o asumăm prea des. Nu ştiu cât de des mai avem timp să vedem umbra lacrimii pe un obraz, nu ştiu cât de des ascultăm muţenia durerii ce străbate sufletul celui de lângă noi. Nu ştiu cât împărţim din experienţa trăită momentelor de-a fi alături de cineva fără să ne-o ceară, fără să îi fim datori, sau cât timp ne acordă cei din jurul nostru pentru a simţi că nu suntem singuri în rătăcirea clipei. Dacă poți să iei pe cineva de mână, să-l îmbrățișezi sau doar să-l bați pe umăr, bucură-te, niciodată nu te vei simți singur. "Mă aflu printre norocoşii care au avut şansa de a-şi transforma pasiunea în meserie" Îmi aduc aminte că eram plecată cel puțin 20 de zile din 30, cât are o lună! Tot timpul făceam și desfăceam valizele, îmi era tare dor de patul de acasă, dar săl...
Cu mare drag și dor!
RăspundețiȘtergere