Artista Supremă🎶🎸🎤
ARTISTUL SUPREM
Mădălina Manole :
” Îmi ofer sufletul pe tavă acestor oameni, mă uit la ei, cânt și ma bucur de bucuria ce le-o dăruiesc” .
O tânără şi frumoasă fată de 20 şi ceva de ani m-a impresionat prin frumuseţea, prin prospeţimea, prin dorinţa extraordinară de a fi fericită, veselă şi de a trăi.
Se remarca prin ambiţia de a deveni o artistă cunoscută , îndârjirea cu care se lupta pentru dreptul de a se afirma, declara Corina Chiriac.
Mădălina cea iubită!
Mădălina cea frumoasă!!
Mădălina cea care le zâmbea tuturor şi îţi însenina ziua numai dacă priveai în ochii ei frumoşi!!!
Așa era Mădălina Manole in plină glorie. Cu ochii strălucind, cu vocea blândă si un zâmbet cald a cucerit ușor inimile românilor. Când urca pe scenă se lega o vrajă intre ea și publicul ei.
Licărul din privire și delicatețea gesturilor le avea de copilă, dar parcă și un soi de pesimism își amintesc colegii din școala primară. Fata care a stat cu ea in aceeași bancă păstrează și astăzi panglica pe care i-a scris Mădălina.
La 14 ani simțea că-i lipsește ceva. Avea in suflet gustul poeziei și mai presus de orice, iubirea de oameni. Este momentul în care descoperă chitara și parcă toata viața ei capătă un alt sens.
Mădălina Manole :
"Puțini sunt cei care știu să iubească !"
Și totuși un singur om a știut s-o iubească.
" Un Om Sentimental " , primul și unicul bărbat adevărat din viața Mădălinei , veșnicul îndrăgostit, puritan prin definiție, gentleman înnăscut, artist prin vocație.
D-l Şerban Georgescu, căci despre el este vorba, o aştepta în fiecare dimineaţă devreme și o urmărea urcând în autobuzul Aeroportului.
Mai târziu i-a destăinuit Mădălinei că o minţea pe mama lui cum că se duce să cumpere lapte.
El, bărbatul răsfăţat de familie, deodată se „năpustise" asupra treburilor gospodăreşti, trezindu-se în zori ca să nu rateze două minute de admirare a siluetei şi pletelor frumoasei Mădălina.
O admira, uitând de sticlele de lapte şi iaurturi din punga de plastic. Şerban Georgescu era un încăpăţânat şi nu dădea înapoi nici o jumătate de pas în nimic.
Ei bine, Mădălina era cea care avea atâta influenţă asupra lui, încât, la cererea ei, compozitorul de succes făcător de şlagăre, modifica şi jumătate din cântec numai pentru a o încânta pe viitoarea interpretă a melodiilor lui.
"Celei pe care când eram copil am divinizat-o"
♡Mereu spuneam că e atât de frumoasă de parcă nu ar fi adevărată , își aminteau fanii ei.
Avea un chip de păpușă. Fața mică, părul mare, bogat și talia înfiorător de subțire .
Țin minte și acum, cât de mult îmi doream o fotografie cu ea. Era visul meu de adolescent, ce a devenit realitate în ’96, atunci când luându-mi “inima în dinți”, i-am mărturisit artistei “nebunia” mea. Așa am început să ne cunoaștem…
Eram nelipsită la fiecare concert de-al său, mereu în rândul întâi, apoi în culise. Îi adulmecam cred până și respirația. Eram atentă la fiecare gest, detaliu, îi copiam uneori chiar și ținutele. Ieșea mereu din scenă abia zărindu-se de dupa munții de flori primiți de la cei care o iubeau, care vibrau la unison cu ea. Acolo, sus pe scenă artista jertfea tot.
Urma nesfârșita sesiune de autografe. Se bucura să aiba oamenii aproape. Se întâmpla totul, parcă asemeni unui schimb de energii pozitive. Aceștia se luminau și se încărcau văzând frumusețea, zâmbetul, farmecul și candoarea Mădălinei, iar artista primea în schimb iubirea sinceră și gândurile frumoase cu care pleca, păstrându-le până la următoarea intalnire.
Așteptam mereu cu o nerăbdare sufocantă un cântec nou, un alt album, iar atunci când nu-i putem fi alături la vreun eveniment plângeam cu lacrimi fierbinți de copil.
Vor rămâne vii pentru totdeauna amintirile și clipele minunate petrecute alături de Mădălina Manole, fotografiile, autografele și ultimul sms primit de la ea, pe care îl păstrez și acum în telefon.
Datorită Mădălinei, am avut o copilărie specială si pentru acest lucru îi mulțumesc ♡.
Dragostea nu cunoaște limite,virsta,nu o poți goni și nu poți să nu recunoști...e una singură și vine cînd vrea ea..restul... amăgiri, înfrumusețarea realului, pierdere de timp...
RăspundețiȘtergere